E ciudat

E ciudat cum toți strigăm că dorim să fim fericiți. Toți alergăm după acel lucru, acel premiu, acea promovare dorită, acea iubire ca-n filme, acea sau acel ceva ce ne aduce fericirea, sau credem că o va face. Câtă ipocrizie! Tot ce văd în jur sunt persoane care se hrănesc din tristețe și cu ea. Persoane care se luptă cu Divinitatea, persoane care ridică întrebări spre cer:”De ce?De ce eu? De ce nu altul?”. Cele mai citite postări de pe blogurile renumite sunt cele triste, cele care scot în evidență incapacitățile omului. Se pare că tristețea se vinde mai ușor, trist. E ciudat cum tristețea a ajuns să fie un mijloc de propagandă sociala, e ciudat cum pretindem fericire și totuși ne înconjurăm cu tristesțe, e ciudat cum se naște curiozitatea față de tristețea aproapelui, cum problemele celui de lângă noi ne trezește un interes meschin, sinistru. E ciudat cum în loc să luptăm pentru acea fericire atât de mult dorită preferăm să ne complacem cu ceea ce suntem cerșind compasiune, așteptând ca fericirea să își croiască singură drum spre viețile noastre. Parcă e mai ușor să te camuflezi printre alte persoane triste decât să îndrăznești să visezi la ceva mai bun, la ceva mai frumos. Eu vă zic: treziți-vă, ridicați-vă, luptați pentru ceea ce doriți, luptați pentru fericirea voastră! Înconjurați-vă cu oameni fericiți, cu povești frumoase, creați voi povești frumoase, lasați puritatea sufletului primar să iasă la lumina!

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *