Vise

Ajungem să ne creem eroi când cei din jur ne dezamăgesc, când cei ce ar trebui să ne protejeze eșuează. Ajungem să fim exilați într-o lume imaginară, o lume unde materia de bază e speranța, unde totul se raportează la acele firimituri de speranțe. Cei din jur o numesc o lume a visurilor, o lume a refugiilor, a speranțelor, însă eu o numesc moarte sufletească, pentru că tot ceea ce aceasta stare face, e să te inducă într-o comă sufletească, o comă capabilă să-ți impună un stil de viață compus doar din vise și speranțe, fără pic de realitate! Unii ar spune că e un lucru bun, eu spun că e tragic.

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *